Coltii Foarfecii _ traseul pe creasta

                                                     Traseul Macilor
Cozia, un munte frumos ce se ridica majestos de la nivelul Oltului, cu paduri si pajisti, cu pinii sai contorsionati, dar si cu stanci abrupte si interesante.  Locurile sunt incarcate de spiritualitate si credinta, la baza muntelui fiind manastirile Turnu si Stanisoara, alaturandu-se celorlalte manastiri din Nordul Olteniei. Cand privim catre semetiile Coziei,  o formatiune stancoasa se ridica in inaltimi, iesind clar in evidenta, precum piatra pretioasa a unui inel solitar. Sunt Coltii Foarfecii, bijuterie remarcabila a Coziei.
Fiecare om are nazuintele sale launtrice; oamenii de munte au la randul lor, dorinte tainuite in cotloanele mintii… Cu ani in urma, cand eu am pasit pentru prima oara in Cozia, am fost impresionat de frumusetea acestui munte; iar cand am zarit Coltii Foarfecii, un gand mi-a incoltit: sa urc pe acesti Colti. Dorinta s-a insufletit, am cautat referiri despre aceastia, dar nu am gasit nimic concret. Toate materialele scrise sau povestioarele orale conduceau la parcursuri pe sub Coltii Foarfecii, cu cel mult urcarea pe doar unul dintre Colti, respectiv pe cel nordic. Ca atare, am inceput sa cercetez zona “in teren”, ori de cate ori am avut ocazia sa merg in Cozia. Asa am inceput sa inteleg si sa cunosc abrupturile Coltilor Foarfecii. Insa intr-una dintre turele in zona, intr-o iarna, am platit un “tribut” ce definitiv mi-a marcat fizic corpul meu… Anii au trecut, dorinta s-a transformat intr-un tel: parcurgerea Crestei pe Coltii Foarfecii.  30 noiembrie 2012 , zi de Sarbatoare: Sf Andrei – Ocrotitorul Romaniei. Eu si Andreea (MAC -ii) pornim din Bucuresti spre Cozia; la amurg, admiram masivul cuprins intr-o lumina rosiatica.  A doua zi, 1 decembrie, Ziua Romaniei, noi ne reluam incursiunea inspre Coltii Foarfecii.  Vremea nu e tocmai potrivita, ploua marunt, este rece, atmosfera e incarcata.  Zarim meandrele Oltului ce se duc departe in orizont. Gandul ma poarta spre stancile ude si alunecoase ce ne vor ingreuna traseul pe Coltii Foarfecii.  Asadar, ne echipam cu toate cele necesare intr-un traseu alpin: hamuri, casti, carabiniere, bucle si desigur coarda. Totodata atat eu, cat si Andreea caram fiecare cate un rucsac cu haine de rezerva, manusi, polare, potrivit sezonului rece. Ne indreptam pe creasta, spre Coltul 1 al Foarfecii.  Pe langa ploaia marunta, cu tendinte de lapovita, mai apare si ceata…  Continuu sa urc, ajungand in extremitatea sudica a Coltului 1.  La baza unor stanci a prins radacini un pui de brad (sau mai degraba de pin).   Ne pozam impreuna!  Mentinand creasta, prin negura, apare stanca de pe Varful Coltului 1 al Foarfecii.   Ajung acolo si ma opresc putin.  Merita! Nu e tocmai simplu de ajuns pana aici! Privesc spre Olt, ce se vede printre neguri.  Creasta Coltilor Foarfecii creaza o imagine de mister, invaluita in ceturi.  Ma gandesc la Andreea care e deja catarata pe Turnul Printesei.  La randu-i, Andreea mi-a facut cateva fotografii: eu pe extremitatea sudica a Coltului 1   Coltul 1  cu mine bucuros suit pe varful acestui colt.   Am inceput sa cobor de pe Coltul 1  descatarand pe alocuri cu atentie  mai ales ca stanca era uda si alunecoasa. O privire in urma  si inainte, pe creasta.  Urmeaza doua obstacole ce trebuiesc catarate: Claita Crapata si Turnul Printesei.  Ma angajez pe fisura din stanga. Intre timp se oprisera precipitatiile si stanca se mai zvantase cat de cat. Ajung pe varful Claitei Crapate  de unde, printr-un scurt rapel intr-un piton (batut de mine) ies la baza Turnului Printesei.  Stanca e friabila in zona si prizele trebuiesc alese cu grija. Pe alocuri noi am mai curatat bolovanii si pietrele instabile.  Incep sa ma catar pe o fisura situata in stanga.  La un moment dat sunt nevoit sa trec peste o lespede cam instabila. A tinut! Inca putin. Ajung pe varful Turnului Printesei.  Locul e ingust si aerian. Un piton batut de mine altadata este imperios necesar pentru asigurari. Cei doi MAC –i se imbratiseaza bucurosi!  Pe varful Turnului Printesei, Andreea zambeste din plin!  Si are de ce! Vremea s-a mai imbunatatit dezvaluindu-ne peisaje aparte. In continuare, spre nord, pe Creasta Coltilor Foarfecii  Coltul 1  dincolo de neguri.  Doi turisti aflati undeva mai jos ne fac trei fotografii in timp ce noi, MAC –ii, eram catarati pe Turnul Printesei.    Totodata surprind si eu intr-o imagine umbrele noastre  proiectate undeva pe Creasta Coltilor Foarfecii. Mai departe vedem Varful Ciuha Mare –cel mai inalt din masivul Cozia.  Rapelam de pe Turnul Printesei   angajandu-ne apoi in catarare pe un pasaj stancos si friabil.  Andreea vine fara probleme.  Negurile revin iar, in timp ce noi doi urcam pe Varful Coltului 2 al Foarfecii.   Ne croim drum printre arbustii contorsionati de vant si intemperii,  coborand apoi (rapel) un pasaj stancos, ce devenise alunecos de la precipitatii.  In fata (N), in neguri, vedem impunator Coltul 3 al Foarfecii.  Se mai ridica ceata.  O privire in urma (S) pe directia Coltului 2 al Foarfecii.  Ne pregatim pentru un rapel de peste 20m.  Andreea coboara prima, trecand la un moment dat printr-o zona surplombanta.   Apoi incepe sa se catere pe stancile Coltului 3.   Intre timp am rapelat si eu. Andreea continua sa urce cu atentie, fiindca stanca e alunecoasa.  Urmeaza un diedru stancos pe care Andreea il catara fara probleme.   Regrupam pe o platforma, dupa care ea continua sa urce.  Varful Coltului 3 e invaluit in ceata.  Traseul continua cu un horn.  Mai privim o data spre sud, pe Creasta Coltilor Foarfecii.  La capatul hornului, Andreea regrupeaza.  Vin si eu. Traseul continua intr-o zona cu ienuperi.  Urmeaza apoi o fata stancoasa.  Andreea se catara fara probleme.  In continuare urca un horn orientat spre dreapta.  Regrupeaza, dupa care apar si eu. Ultimii metri din traseu  si, iata, Andreea imi face semne de pe varf !  Urc si eu, privind la negurile ce invaluie masivul Cozia.   Pe Varful Coltului 3 al Foarfecii ii fac o fotografie Andreei.  Fara a zabovi prea mult, coboram de pe Coltul 3, intrand intr-o zona impadurita.  Mergem destul de repede, desi suntem cam obositi. Iesim pe culme, in aceeasi ceata deasa.   Dupa un timp trecem pe la Stana Foarfeca.  Urmeaza un urcus, in care cautam cu privirea aparitia releului de pe Ciuha Mica.  La ceas de seara sosim cu bine la Cabana Cozia.  Ne imbratisam bucurosi si tandri!  Salutam cabaniera si pe turistii aflati inauntru. Mergem in camera, unde eu sar tontoroiul (cu rucsacul cu echipament in spate) in jurul Andreei. Este o destindere dupa reusita unui traseu ce pentru mine are o insemnatate. Au trebuit sa treaca cativa ani pana la momentul acesta …
Cateva concluzii: Traseul pe Creasta Coltilor Foarfecii este un traseu alpin. Apreciez o cotatie 2B (de ansamblu), cu un grad mai ridicat in zona Turnului Printesei. Este necesar echipament de alpinism: ham, casca, carabiniere, bucle, coarda. Stanca este friabila pe alocuri, existand si zone cu pietre instabile. Traseul este o premiera in Romania, autorii fiind eu in echipa cu Andreea; s-a parcurs in regim cap-schimbat, este o reusita a MAC –ilor, de aici si denumirea (paralela) de Traseul Macilor. Mi-au trebuit cativa ani de incursiuni si cercetari in zona. Oamenii locului si destui turisti ce frecventeaza Cozia cunosc actiunile mele. Cei care vor cauta sa-si aroge “merite inchipuite” sau atribute de “cunoscatori” in privinta Crestei Coltilor Foarfecii, pe baza unor informatii avandu-ma ca sursa pe mine, direct sau indirect, le atribui public categoria de abjecti. Articolul de fata va permite celor doritori, parcurgerea traseului. Pentru eventuale nelamuriri, raspund acelora ce ma vor contacta.
Coltii Foarfecii constituie o emblema de seama a Coziei si trebuie abordati cu respect si admirati pe masura frumusetii Lor. Pentru mine si Andreea, parcurgerea Crestei Coltilor Foarfecii a fost incununarea unor ani de incercari, observatii si tentative. Totodata s-a constituit intr-un cadou cu ocazia aniversarilor noastre.  Multumesc Divinitatii pentru reusita !

Colectia foto a acestui articol

Mihail Cernat

ps. Din categoria „Cozia pe nemarcate” puteti citi: Bulzul -pe varf , Durduc .
Mentionez ca dificultatea traseului pe creasta si varfurile Coltilor Foarfecii este net sporita fata de celelalte doua (Bulzul si Durducul).